Alegoria broscutelor
A fost odata un grup de broscute… care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt. Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.
Cursa urma sa inceapa…Totusi…Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul: Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus! sau: Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!
Broscutele incepura se abandoneze…Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe…Spectatorii continuau sa strige:E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau… …Doar una singura se catara consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.
Asa se afla ca…
Broscuta invingatoare era SURDA !!!
Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti…
fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi, citesti sau vorbesti te influenteaza in ceea ce faci! Deci: Fii MEREU OPTIMIST! Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile
Gindeste-te:
Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!
Povestea celor trei purceluși
Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.
Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: “Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place.” Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui lui: “Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici.” Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.
A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.
Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.
Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: “Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place.” Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui lui: “Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici.” Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.
A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.
Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.
Cine nu lucrează, nici să nu mănînce
Într-o buna zi, in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu.
“Acest bob de griu trebuie plantat”, zise ea. “Cine va planta bobul asta de griu?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci il voi planta eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
“Acest bob de griu trebuie plantat”, zise ea. “Cine va planta bobul asta de griu?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci il voi planta eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
In curind griul crescu inalt si galben.
“Griul este copt”, zise Gainusa Rosie. “Cine va secera griul asta?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci il voi secera eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
Cind griul fu secerat, Gainusa Rosie intreba: “Cine va treiera griul asta?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci il voi treiera eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
Cind griul fu treierat, Gainusa Rosie intreba: “Cine va duce griul asta la moara?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. Apoi ea intreba: “Cine va framinta si coace piine?”
“Eu nu”, zise Rata.
“Eu nu”, zise Pisica.
“Eu nu”, zise Ciinele.
“Atunci eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.
Ea framinta si coapse piine. Apoi intreba: “Cine va minca aceasta piine?”
“Ooo, eu o voi minca”, zise Rata.
“Si eu”, zise Pisica.
“Si eu”, zise Ciinele.
“NU, NU!” zise Gainusa Rosie. “Eu voi face asta”. Si asta facu.
supeerrr povestea!!!!!!!!!!!!!
foarte bune invataturi si principii poti lua de aici.
Comment by raisa — May 28, 2009 @ 8:42 pm |