Să fii porfesor e o mare binecuvîntare și onoare, pentru că ai posibilitatea să slujești copiilor pe care Dumnezeu i-a creat niște făpturi așa de minunate. Pentru mine faptul că sunt profesoară mă ajută să înțeleg cît de mult tineretul are nevoie de un profesor-prieten, profesor-parinte și profesor-dascăl. Cea mai mare bucurie a mea este că lucrez cu elecii din clasele liceale, ei imi aduc cea mai mare bucurie și împlinire. Chiar azi am întrebat elevii mei de ce profesorii de informatică se plîng că elevii nu învață și nu au manuale căci nu doresc să le cumpere, dar ei au și se pregătesc de lecții totimpul. Ei au spus că totul depinde de profesor, de atitudinea lui față de lecții și de relația lui cu elevii.
Două principii după care mă conduc în cariera mea de profesor sunt că ” fiecare elev de azi poate fi într-o postură mai înaltă ca mine mîine” și ”fiecare elev este un dar de la Dumnezeu pentru mine pentru o perioadă de timp pe care trebuie să-i călăuzesc spre o viață trăită pentru Dumnezeu”. Aceste adevăruri mă ajută să apreciez și să înțeleg fiecare elev ca personalitate și să zidesc niște relații de prietenie și chiar familie. Nu este greu să ai niște elevi ascultători și buni la învățătură dacă știi să te interesezi de viețile lor și să capeți încrederea lor. Este foarte ușor să lucrezi cu elevii cînd le capeți încrederea, dar este foarte greu să le capeți încrederea și un profesor înțelept va lucra mult la comportamentul lui, la vorba lui și la felul lui de a preda pentru ca să-și capete încrederea elevilor.
Dar un lucru mai presus de acestea toate este rugăciunea, ea este cheia succesului relației mele frumoase cu elevii mei scumpi. Este foarte importantă rugăciunea în lucrul cu oamenii, deaceea elevii mei niciodată nu lipsesc în rugăciunile mele către Dumnezeul meu.
